e timpul să mă întorc
la Originile mele din Orient.
oare cât mai am să aştept?
ceva îmi ţine aripile
legate de conştient.
trăiesc în prezent?
sunt adevăruri uzate cele în care încă mai cred?
nu sunt înţelept,
nici un ostaş inert
sau un impertinent
să-ţi molestez visul
indecent.
am încetat să mă mai accept
în Universul meu "incorect" pentru secte.
înnecat în cele pe care nu le înţeleg
mă leg
de idei şi de oameni.
alerg
răguşit printr-un deşert,
pe care mă usuc să-l înţeleg.
mănânc jăratec
în loc de frigărui.
soarele mi te-a prefăcut în pistrui pe piele ponosită.
sunt miezul celor traşi prin sită
sau e de vină ispita, instinctul
care mă îngroapă în nisipul ce nu ţine
şi se scurge fără tine prin vine?
înghit venine
pentru ce a fost sau ce vine?
pentru cine să ne mai batem, să ne zbatem?
când cei dinaintea noastră devin capete
rostogolite să facă podu'
de flori şi de idei la modu'
contradictoriu.
se adună Armata.
trebuie să învăţ să fiu
aşa cum m-a învăţat tata:
plata pentru lacrima ta
când te striveşte Roata.
în câte fire să ne mai desfacă
acei care mor îngropaţi de zăpadă pe pantă
ca să dezgroape sămânţa din cre curge Arta?
cred în ce creez
sau recreez în ce cred?
în seara asta m-a rupt un Poet
c-un clarinet uşor prea direct,
dar cu accent
sinonim c-un imperfect deştept,
recitând pe note crude un poem alert.
câte să mai treacă prin mine
până n-o să mai regret
tresăriri care cresc pe-orişice Continet?
Maşinăria mea e stricată.
sunt defect.
