nu-mi place

Nu-mi plac multe.

Nu-mi place
să fumez în grabă,
să cer,
să am răbdare,
să te văd cu altcineva,
tăcerea
și singurătatea.

Dar știu că
niciodată nu e destul timp;
puțini știu să-ți citească gândurile;
altfel nu ne-am fi gustat;
de azi vă leagă și altarul;
cuvintele antrenează sinceritatea
și că nimeni nu scapă îmbrăcat în alb.

De aceea,
o aprind când vreau;
învăț să articulez;
număr luptele pe care nu le-am câștigat;
zbier până, poate, într-o zi se va limpezi acceptarea;
educ arta conversației
și prefer să ies din coarne și copite în negru, dar cu un sfânt în plus pe umeri.

Nu-mi plac multe,
asta e.

tăceri, te ceri, te cer

răsăritul îmi taie visul cu tine,
pleoapele dezvelesc lumea greoi.

gurii tale nu îi e de-ajuns liniștea mea.
de ce taci?
cel puțin eu am o scuză:
învăț să vorbesc.

nu mă lăsa în apă:
am cumpănă.
ai dreptate,
o să învăț să înot,
dar nu cred că vrem
să ajungă la mal un mort.

arată-te o clipă -
fii pentru mine
ce a fost Dumnezeu pentru Noe,
salvează-mă de la potopul tăcerii.

la ce bun
pe buze porți(,) lacăte, lanțuri groase?
dacă m-ai lăsa,
le-aș desface pe fiecare
cum știu numai eu,
cum vrei numai tu,
dar nu.

alarma nu mai anunță dimineața,
dimineața anunță alarma.
dacă mă-nveți război,
învață-mă și arma.

am pierdut ceva

Cred
Că am pierdut ceva
între umerii și tâmplele tale atunci.
Am pierdut ceva
între ochii și buzele tale.

M-am încâlcit prin degetele tale.
Mi-am împotmolit nasul în părul tău
des
și unghiile în moalele pernei
pe care îți stătea capul.

Mi-am oprit palmele pe coastele tale
și, ca să mă amețesc mai bine,
ți-am băut zâmbetul -
să simt că e adevărată povara trupului meu
pe trupul tău.

Am tras puternic
momentul în plămâni,
apoi am plâns.

Am jurat să nu uit
întâlnirea atingerii tale
cu obrajii mei sufocați de zâmbet și sare,
Dar cine ține minte
cum se simte
Paradisul Pierdut?

Cred
că am pierdut ceva
în tine.