dimineață de decembrie

Spune-mi că o să mă mai iubești ca și atunci când îți plimbai liniștit degetele pe spatele meu gol intr-o noapte răcoroasă de vară departe de casă. Spune-mi că o să mă mai iubești ca și atunci când m-ai vazut prima dată prăbușindu-mă pe podea, iar din ochi îmi curgeau oceane. Spune-mi că o să mă mai iubești ca și atunci când aveam părul ud și sărat, iar tu mă priveai cu o sete nerostită de pe nisipul fierbinte. Spune-mi că o să mă mai iubești ca și atunci cand inspiram amândoi aceeași pasiune și expiram același extaz într-o cameră plină de fum gros și miros de lemn vechi, impregnat puternic în pereți. Spune-mi că o să mă mai iubești ca și atunci iarna. Spune-mi că o să mă mai iubești ca și atunci când sângele tău devenea alcool, iar mâinile-ți mă căutau nervos. Spune-mi că o să mă iubești. Atât spune-mi.

unui părinte

 Nu încerca să-ți pui în funcțiune visele, atribuindui-le copilului tău. N-o să reușești să obții nimic valoros. Ba mai mult, riști să strici mașinăria iubirii dintre voi cu o vorbă. Vei descoperi cu timpul că stricăciunile sunt ireparabile. Ascultă gesturile și privește visele copilului tău, oricât ar fi ele de imposibile pentru tine. Obișnuiește-te cu ideea că nu-ți va fi ușor să te conformezi. Știi că riscă să ardă, iar tu, bineînțeles, nu-[ț]i dorești asta. Știi că lumea e o junglă, care nu acceptă himere, dar privește-l pentru o clipă: vezi acea scânteie din ochii lui? Vezi nebunia, frumusețea sălbatică și speranța? Dacă reușește?!

 Îndrumă-l. Sprijină-l. Încurajează-l. Copilul tău are nevoie de tine, chiar daca uneori încearcă să-ți demonstreze inversul. Nu renunța la el chiar atunci când tot ce își dorește e un gând bun de la cel mai drag om.

 Adu-ți aminte de tine când visai la fel de înflăcărat ca și el, iar părinții îți repetau să-ți vezi de treaba ta. Acum fii sincer cu tine: Ai devenit ce ți-ai dorit? Ești fericit? Poate asta ar trebui să te pună pe gânduri. Nu-ți lăsa copilul să devină victima "profesiei la modă". Nu-i sfâșia geniul. Spune-i mai des "te iubesc" și "voi fi alături de orice gând al tău" oricând ai ocazia. 

 Doar atunci vei descoperi, poate cu uimire, câtă dragoste are, de fapt, să[-ți] dăruiască copilul tău. 

gând prăfuit

 Plouă... și-i tremură un deget de la mâna stângă. Poate e de vina cafeaua, pe care, cu ceva timp în urmă, a început s-o bea în exces. De cele mai multe ori își spune că ăsta-i motivul. De cele mai multe ori, însă, se amăgește, inconștientizând, de fapt, că se aruncă în groapa de gunoi a sentimentelor de bună voie, care se umple până la refuz de fiecare dată când cineva, în treacăt, mai aruncă o emoție uzată acolo. Uneori, macină gândurile ca pe niște grăunți de grâu, încercând să perceapă valul de anxietate care se prăbușește în milioane de ploi în interioru-i, electrizându-i pielea. Alteori, ucide cu sânge rece orice idee care ar putea declanșa furtuna.

 Știe că are nevoie de o schimbare. O schimbare cât mai rapidă, pentru că timpul nu stă în loc pentru nimeni, ci crește în urma-i în cantități gigantice, inimaginabile. Sentimentul suprasaturării devine alarmant și mult prea voluminos pentru locul lui obișnuit, rezervat intr-un colț de suflet. 

 Se vrea înapoi, cu lumină, cu sete de viață, cu tot ce i-a aparținut înainte. Își dorește libertatea. Nu cea pe care o jinduiesc toți, ci una care o va pustii măcar puțin. Una care îi va absorbi frământările ca un burete.

 Hotărăște sa facă un pact cu sine, trage adânc aer în plămâni, puterea devine copleșitoare, și...! 

 Pentru o clipă aude un sunet surd în tâmplă. Inima i-a tremurat din nou.