Golul. Te trezești cu el, confuz de propria-ți conștiință. Ești prezent, dar nu ești aici. Cerul contribuie la irealitatea trăirilor tale, azi are culoarea prafului gros. Azi urletul amintirilor pătrunde o dată cu sângele în țesuturi. Mișcări greoaie, un trup inert, de dimineață de octombrie. Mușchii se opun anesteziați firescului. Deodată, te străfulgeră un gând și îți îndrepți privirea în direcția pumnului, care se desface ușor în palmă. Îți plimbi o clipă degetele mirate pe piele. Da... iar a fost el, visul. Îl simți prea adevărat și nu te miră ceea ce constați. Ți s-a mai întâmplat de multe ori, dar te tot împiedici de propriul eu, din obișnuință. Nu mai vrei să știi de ce. Ai renunțat de mult să-ți mai injectezi speranța. Faci o mișcare bruscă și te arunci dezgustat în rutină.
Profund
RăspundețiȘtergere