mai mult decât o viață

                      Draga mea,

 Te priveam azi cum îți sorbeai ceaiul de mentă și zmeură, încruntându-te din când în când, semn că nu-ți plăcea prea mult, pentru că îmi tot repetai: "Hm, mama îl face de zece ori mai bun!". Stând în cafeneaua pe care o îndrăgeam ambele, dar unde veneam acum cu alți oameni, te priveam și îți remarcam trăsăturile deloc copilărești ale feței, care îmi erau odată atât de familiare. Doar zâmbetul ți-a rămas parcă același: senin și drăgăstos, ca o lumină caldă. 

 Îți citeam în ochi o maturitate neașteptată, care mă tulbura, oarecum, când îmi vorbeai de noile tale pasiuni. Atunci mi-am dat seama, cu uimire, cât de greu îmi e să găsesc cuvintele potrivite ca sa pot să-ți spun ceva în schimb. Stând așa, auzeam că îmi vorbești despre ceva, dar nu ascultam nimic din ce spui, ci doar îți urmăream gesturile. Deodată, ai făcut o pauză și m-ai privit nedumerită, de parcă uitaseși ceva important. Ai căutat o clipă în ghiozdanul tău mic, apoi, cu mișcări delicate, de femeie, ți-ai adunat părul negru, lăsând la vedere niște cârlionți scurți, care îmi aminteau de fetița de odinioară. Ți-ai urcat picioarele pe caloriferul scund de lângă geam, te-ai aruncat cu un aer nonșalant în fotoliu și ai râs cu poftă. Atunci am vrut să-ți spun cât de dragă îmi ești, dar cuvintele s-au strâns fără voie intr-un nod, care m-a făcut să-ți răspund cu un zâmbet nepotrivit.

 Știi, uneori se întâmplă să mă gândesc la ceea ce va fi devenit prietenia noastră peste ani, atunci când fiecare dintre noi va fi absorbită de propriile griji, dar fug. Fug cât de departe pot, pentru că îmi provoca o tristețe prea grea ca să o pot alunga. Știam că o să vină momentul, când prima dată în mai mult decât o viață voi înțelege că am crescut, dar nu știam cât de dureroasă poate fi schimbarea.

 Iubita, scumpa mea fată cu pielea măslinie, de-ai ști cât aș vrea să fim din nou copii, dar timpul nu ne întreabă niciodată dacă am vrea să ne oprim din nebunia noastră și să retrăim momente. Te privesc acum și nu pot să mă satur de frumusețea ta pe care ți-au daruit-o anii, însă mă-nfior la fiecare cuvânt al tău care mă amețește cu prea mult înțeles. Hai să lăsăm celor "mari" grija cuvintelor. Hai să mai fim copii măcar puțin. Haide, vin-o să mă îmbrățișezi, iar eu o să te sărut pe frunte.