rugă

Aud timpul cum se scurge
încet, vâscos, apasă labirintul în vene.
Mintea rulează un film al trecutului și zâmbesc.
Aleargă pelicula
cum aleargă degetele tale
pe pianul din visul meu.

Citesc în orizont
un apus de soare care nu a fost
niciodată al meu
așa cum n-ai fost,
nu vei fi
nici tu
nicicând.

Spune-mi,
dacă ai putea,
te-ai întoarce?
ai ridica sacul de pe cadavrul nostru?
l-ai mai putea recunoaște
dintre sutele de cadavre de iubiri născute din noi
prematur?

Oprește-te!
Vreau să te oprești!
Și nu te rog decât
să rostești
Cuvântul.