tăcerea

De azi înainte o să taci . O să taci pentru că ţi-ai dat seama că ai spus prea multe. Ai spus prea multe unor oameni pe care i-ai cunoscut preţ de câteva secunde. Unor oameni care nu aveau voie să audă.

  Ai fost tu. Ţi-ai dezbrăcat amintirile, fricile şi fericirea în faţa lor. Le-ai rupt din tine cu tot cu piele şi i le-ai aranjat frumos în palmă. Numai tu ştii cât ţi-a luat să poţi, în sfârşit, vorbi. Ţi-au spus că o să fie acolo şi poate că aşa a şi fost, dar... iar ai ars. Te-ai consumat în schimbul unor cuvinte pe care ai vrut să le auzi atât de mult, încât ai uitat. E ca şi cum ai fuma ţigară după ţigară. Ştii că te distruge din interior, dar continui să o faci, crezând că numai așa poţi fi în echilibru cu tine.

  Credeai că în sfârşit ai scăpat de întunericul mlăştinos prin care te târai fără identitate, ademenit de chemări chinuitoare, tânjind să sorbi o frântură de aer nou. Pentru o clipă ai văzut eliberarea. Ai scăpat de tot ce duceai cu tine, ca şi când ai fi ajuns la destinaţie, cărând o sută de bagaje pe jos. Credeai că în sfârşit te-ai oprit din căutat. Erai aproape sigur că le poţi dărui iubirea pe care ai adunat-o cu grijă atâta timp, fără să vrei ceva în schimb. Credeai că te-ai întors acasă.

  De azi înainte ştii că eşti numai tu şi cu tine. Ai învăţat să-ţi schimbi măştile şi ţi-ai promis că nu mai scoţi un sunet, oricât de insistent nu te-ar împinge, din spate, emoţia. Îţi dai seama că n-o să te aduci la nimic bun, dar mai ştii că aşa te poţi răni numai tu. O să înveţi să trăieşti împreună cu tine. O să înveţi să nu te vadă ca şi cum tot ce eşti se află în spatele unui perete de sticlă transparentă. O să înţelegi că nu mai ai (ne)voie să materializezi în cuvinte unele energii. Ele vor trăi în tine de la sine, fără să dai explicaţii altora. Aici te ai numai pe tine.

  Aşa n-o să te mai doară o rană surdă în piept. N-o să te aştepţi la nimic şi n-o să aştepţi pe nimeni. O sa fii singur, dar fericirea va depinde de tine. Uneori n-o să (te) mai poţi răbda, dar aşa o să înveţi să nu mai tremuri pentru oamenii goi şi nici n-o să mai fii sclavul minţii tale. O să fii prezenţa din spatele gândului. Imparţială şi rece.

  Acum ştii. Tu eşti tot ce ai.