De parcă tot ce am trăit s-a retras într-o carapace cu viteza filmului pe care îl rulezi în direcție inversă. Deși încă te mai găsesc pecetluit pe piele și te blestem, încă te mai caut din instinct și grăbesc pasul pe stradă, încă îmi brăzdezi gândul în zori, deși încă îmi rătăcești prin vise, nu mai suntem cei vechi. Dacă mi-ai spune acum să fug cu tine, știu că m-aș abandona și nu m-aș mai gândi nici o clipă la altceva, decât să te pot avea.
Tu m-ai avut oricând și oriunde. Eu nu te-am avut niciodată. Tu îți aparții numai ție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu