ad libitum

un fir subțire se desface în patru
metafore pe care nu le înțeleg

coboară o perdea de năluci
peste cearcăne.

iubirea mea urcă-n mașină și pleacă

acolo unde nu există combustibil
acolo unde nu există gări
acolo unde nu există întreg.

secetă pe cer –

seceră în mine.
lună pe apă –

argintiu pe tine.

mâine
mâna visului tău îi va da drumul

mâinii visului meu.

cuvintele tale vor deveni termite
în urechea mea -
sunetele unui Ulise.

cere și ți se va da
o libertate independentă de tine
adevăr sau provocare?
– nu-i cere ce n-are.

mă întind în pat,
îmi încrucișez brațele și picioarele

și depind de tine, Procust!

e vina lui Nimeni,

bine ai venit!