ești arhitect

Ia-mă de aici.
Minte-mă.
Spune-mi orice
Doar să-mi iei odată cerul:
e prea viu
deasupra capului meu gol
și-al inimii mele, atârnând
ca o mare de mațe.

Întoarce pe dos timpul.
Dezbină-l, fă-l cioburi - să nu mai existe!
Nu pot să-ți mai aud buzele pe fruntea mea.

Minte-mă!
Fă-mă nebună
sau
Fă-mă bine cu o transfuzie de amintiri:
Dă-mi-le pe-ale altcuiva.
Cu ale mele fă ce vrei,
Coșul cu deșeuri medicale e în dreapta ta.

Spune-mi că nu e adevărat
Ce se târăște în măduva, în carnea, în peștera mea.

Construiește un alt turn.
Te pricepi! Ești arhitect!
Fă-mi tu planul casei.
Arată-mi unde închid ușile,
Unde va sta patul în care n-o să mă iubești niciodată
Și tabloul pe care l-am pictat cu vis.
Proiectează-mi scările care n-o să mă ducă nicăieri.
Și măcar o stea pe tavan,
Poate se face lumină.
Mai cu seamă, nu uita fereastra.
Poate mă învață cum se iese.
Poate mă învață cum se aruncă.
Poate mă învață perspectiva
Inversă.

Construiește un alt turn
Cum vrei tu.
Numai să știu că pot pleca de aici
Ca să mă încui
Pe veci
În turnul tău.